Educaţia sanitară a bolnavului de tuberculoză şi a contacţilor săi este una din atribuţiile ce revin cadrelor medicale implicate în prevenirea şi combaterea tuberculozei. Prin ea se asigură un transfer de informaţii care îi ajută pe aceştia să înţeleagă şi să se conformeze indicaţiilor medicale.

Primele informaţii sunt date atunci când la un pacient se stabileşte diagnosticul de tuberculoză. Ulterior acestea trebuie reamintite periodic: o dată pe săptămână în timpul fazei intensive a tratamentului şi o dată pe lună în cursul fazei de continuare. Ele se referă la boală, depistarea ei, tratamentul bolnavului şi măsurile de prevenire pentru cei din jur.

Bolnavul de tuberculoză şi contacţii săi trebuie să ştie că:

• tuberculoza este o boală infecto-contagioasă care poate afecta numeroase organe şi ţesuturi, dar cel mai frecvent se localizează la nivel pulmonar.

• transmiterea bolii se realizează pe cale aeriană. Contacţii se pot infecta prin inhalarea microbilor răspândiţi în atmosferă de bolnav atunci când vorbeşte, râde, strigă, strănută, tuşeşte sau scuipă. De aceea:

  • trebuie respectate regulile generale de igienă personală (să acopere gura când tuşeşte, să nu scuipe pe jos, etc.), igienă a locuinţei (curăţenia curentă, aerisirea încăperilor, expunerea la soare a lenjeriei, etc.) pentru a‑i proteja pe cei din jur şi a împuţina germenii răspândiţi în mediul înconjurător.

  • contacţii trebuie să efectueze controlul pentru a se depista o eventuală îmbolnăvire.

  • copiii (în special cei sub 6 ani) trebuie să efectueze chimioprofilaxie.

• următoarele simptoame ridică suspiciunea de tuberculoză şi de aceea apariţia lor la un contact impune prezentarea la control: o tuse care durează mai mult de 3 săptămâni, pierderea de greutate, oboseală, febră, transpiraţii nocturne, durere toracică, dispnee, pierderea apetitului, tuse cu expectoraţie sanghinolentă.

• tuberculoza este o boală vindecabilă dacă tratamentul este corect efectuat (toate medicamentele prescrise, pe toată durata recomandată).

• după încheierea tratamentului se vor efectua controale periodice până la 2 ani.

Bolnavul trebuie să ştie:

• tratamentul trebuie luat sub directă observaţie (personalul medical administrează medicamentele pacientului şi apoi se asigură – îl priveşte – că acesta le înghite pe toate).

• tratamentul se efectuează la început în spital şi apoi sub supravegherea medicului de familie.

• 2 sau 3 luni medicamentele se iau zilnic, iar apoi de 3 ori pe săptămână (luni, miercuri, vineri);

• durata tratamentului este de minimum 6 sau 8 luni;

• tipul, culoarea, doza fiecărui medicament

• trebuie luate toate medicamentele, în doză corectă, regulat pe toată durata recomandată pentru că dacă nu le ia pe toate, dacă le vinde, boala poate deveni incurabilă, bolnavul rămâne contagios.

• dacă apar efecte secundare de tipul: urticarie, icter, simptome de gripă,  dureri şi tumefacţii ale articulaţiilor mâinilor şi picioarelor, dificultăţi de vedere, tulburări de echilibru, bolnavul trebuie să se prezinte imediat la medic.

• pentru a urmări dacă boala evoluează favorabil (microbii nu mai apar în spută) trebuie să efectueze controlul bacteriologic al sputei la sfârşitul fazei zilnice de tratament (L₂/L₃), în luna a cincea de tratament şi în ultima lună de tratament. De rezultatul examenelor sputei depinde cantitatea medicamentelor şi durata tratamentului.