Ancheta epidemiologică este o acţiune complexă prin care, pornind de la un caz de tuberculoză nou descoperit, denumit „caz index”, aflat în viaţă sau recent decedat, se urmăreşte identificarea tuturor persoanelor care au fost în contact cu bolnavul. Este un act important în combaterea tuberculozei, care trebuie să ducă la aflarea continuităţii lanţului de infecţie şi la descoperirea de noi cazuri.

TIPURI DE ANCHETĂ

1.   Ancheta ascendentă – de filiaţiune: se declanşează în toate cazurile de îmbolnăvire la copii, adolescenţi şi tineri, precum şi în cazurile de tuberculoză la adulţi la care îmbolnăvirea ar putea fi condiţionată de profesie (exemplu, personal zooveterinar). Acest tip de anchetă se efectuează şi la copiii cu reacţie tuberculinică pozitivă pentru stabilirea filiaţiei infecţiei. Scopul acestei anchete este depistarea sursei de îmbolnăvire (infecţie).

2.   Ancheta descendentă: este obligatorie în cazul îmbolnăvirilor la adulţi, la aceste cazuri interesându‑ne să depistăm persoanele infectate sau îmbolnăvite de cazul index.

3.   Ancheta mixtă: foloseşte ambele procedee şi se începe, după cum este cazul, cu un tip sau altul de anchetă.

ETAPELE ANCHETEI EPIDEMIOLOGICE

• stabilirea unor date calendaristice care privesc momentul debutului bolii (infecţiei), momentul în care se presupune că bolnavul  devenit contagios, etc;

• întocmirea unor liste cu persoanele cu care pacientul a venit în contact (arealul anchetei);

• controlul stării de sănătate al tuturor persoanelor cuprinse pe această listă (MRF, IDR, examen bacteriologic, etc);

• înscrierea rezultatelor pe lista contacţilor şi evaluarea rezultatelor;

• aprecierea necesităţii de a extinde ancheta sau de a o orienta în altă direcţie.

EFECTUARE ŞI RAPORTARE

Ancheta epidemiologică se declanşează în 72 de ore de la depistarea cazului index. Primii paşi în efectuarea unei anchete revine medicilor de familie, de întreprindere şi medicilor şcolari, deoarece aceştia cunosc cel mai bine bolnavul şi pot stabili corect arealul anchetei. Sarcinile acestor medici sunt:

• stabilirea arealului anchetei;

• testarea tuberculinică a persoanelor cu vârsta între 0 şi 24 ani;

• mobilizarea contacţilor la control la cabinetele de pneumoftiziologie.

Cabinetele de pneumoftiziologie au următoarele atribuţii:

• să asigure investigaţiile tehnice radiologice, bacteriologice, etc.

• să menţină legătura dintre diversele cabinete medicale care participă la efectuarea anchetei;

• să îndrume toţi factorii participanţi la anchetă şi să asigure desfăşurarea ei;

• să intervină împreună cu laboratorul de epidemiologie atunci când ancheta este mai dificilă (îmbolnăviri multiple, cazuri grave, decese, bolnavi care au circulat pe teritorii variate, etc.)

EVALUAREA CALITĂŢII ANCHETEI

• pentru anchetele ascendente, procentul surselor descoperite este cel mai utilizat indicator de calitate; acestea se vor aprecia în funcţie de vârsta cazului index; când este vorba de copii 0-4 ani ancheta ar trebui să găsească sursa aproape în 100% din cazuri; pentru copii 0-9 ani o proporţie de 80-85% de surse identificare arată o calitate bună a anchetelor;

• pentru anchetele descendente se poate analiza mărimea arealului, promptitudinea declanşării anchetei, numărul de contacţi controlaţi, etc.

DEFICIENŢE CONSTATATE

• neefectuarea anchetelor şi la bolnavii care se reîmbolnăvesc;

• nu se repetă ancheta la 6-12 luni la bolnavii cronici;

• imitarea anchetei numai la contacţii familiali

ROLUL ANCHETEI EPIDEMIOLOGICE

Ancheta epidemiologică duce la delimitarea focarului de tuberculoză, cu scopul de a întrerupe lanţul infecţiei, acţionând asupra tuturor inelelor principale (sursa, căi de transmitere, organism receptor).

Focarul de tuberculoză cuprinde:

• bolnavul de tuberculoză;

• membrii de familie ai acestuia;

• persoanele cu care acesta are spaţiu locativ comun (vecini, colegi de dormitor, cămin, etc.);

• contacţii de la locul unde îşi desfăşoară bolnavul activitatea.

MĂSURI ÎN FOCARUL DE TUBERCULOZĂ

• izolarea şi tratarea bolnavului;

• dezinfecţia în focar;

• controlul contacţilor (iniţial şi apoi la 6 luni);

• chimioprofilactizarea copiilor cu vârsta pană la 7 ani;

• educaţia sanitară a bolnavului şi a contracţiilor acestuia.