În afara condiţiilor particulare de declanşare a crizelor, boala se manifestă diferit la fiecare pacient, în ceea ce priveşte:

• numărul de crize;

• intensitatea diferită a spasmului bronşic (obstrucţia bronşică);

• efectul crizelor asupra somnului şi capacităţii de a munci.

Pe baza acestor elemente, medicii au definit 4 trepte de severitate ale astmului bronşic.

Cunoaşterea lor este utilă pentru că tratamentul (numărul şi cantitatea de medicamente) este proporţional cu treapta de severitate.

• Atunci cînd prezentaţi crize foarte rare, care se remit rapid sub tratament (sau fără), iar între crize nu aveţi nici un simptom, discutăm de un ,,Astm bronşic uşor intermitent” (treapta I).

• Dacă aceste crize devin mai frecvente, dar nu zilnice, dacă între crize nu prezentaţi simptome, dacă somnul şi activitatea nu vă sunt perturbate, vă încadraţi în ,,Astm bronşic persistent uşor” (treapta II).

• Dacă aveţi crize zilnice, cu persistenţa tusei şi a dificultăţii respiratorii între crize, dacă vă treziţi deseori noaptea pentru a vă administra medicaţie, dacă faceţi faţă cu greu la serviciu datorită astmului, atunci vă încadraţi în “Astm bronşic mediu” (treapta III).

• Dacă aveţi dificultate respiratorie şi tuse permanentă, care vă împiedică să vă odihniţi sau să munciţi, atunci aveţi un “Astm sever” (treapta IV)